Grija de a nu-i rani pe ceilalti ascunde un pic de egoism

Grija de a nu-i rani pe ceilalti ascunde un pic de egoism

Buna, dragii mei! Am lipsit o perioada, dar am revenit cu forte proaspete si cu idei noi. Astazi as vrea sa vorbim despre grija de a nu-i rani pe ceilalti…
De cele mai multe ori, ne ferim sa-i ranim pe cei din jurul nostru. Si nu ma refer la rani fizice, asa cum v-ati dat seama… Facem acest lucru pentru ca ne pasa de ceilalti sau pentru ca ne gandim ca ceilalti ne-ar judeca si, intr-un fel, ne-ar marginaliza? Mi-am pus de multe ori intrebarea: Ce determina de fapt aceasta atitudine? Frica de singuratate? Frica de excludere? Sau dorinta de a apartine unui grup si ideea, pe care eu o consider gresita, ca acel grup se confunda cu o persoana si caracterul acesteia? Poate ca toate acestea, laolalta…
Atunci cand ne ferim sa ranim pe cineva, o facem in primul rand ca sa nu-i provocam o durere persoanei respective sau sa nu o punem in situatii neplacute. In al doilea rand, o facem datorita fricii noastre ca am putea fi dati la o parte. Este vorba de egoism aici, chiar daca suna ciudat, pentru ca in spatele temerii de a fi respins se ascunde nevoia noastra de a nu fi singuri.
Multi dintre noi se simt confuzi si prefera sa minta pentru a evita situatii ce pot deveni tensionate. Eu cred insa ca cel mai bine este sa fim mereu sinceri, chiar daca sinceritatea noastra risca sa-l raneasca pe celalalt.
De fapt, este minunat sa ai un prieten care sa fie sincer, chiar daca exista si momente in care el sau ea are cu totul alte pareri decat tine. Un prieten adevarat iti poate arata si o alta fata a lucrurilor, pe care tu ai nu ai vazut-o. Si trebuie sa-i fii recunoscator pentru asta! Nu ai de ce sa te simti ranit! Si nici nu trebuie sa il indepartezi!
Fiecare dintre noi are asteptari, in special de la oamenii la care tine. Iar neintelegerile pot aparea pentru ca noi dorim ca ei sa spuna, sa faca sau sa reactioneze in anumite moduri care nu intotdeauna se potrivesc cu realitatea.
De multe ori, din grija de a nu-i rani pe ceilalti, ajungem sa fim de acord cu anumite lucruri absurde si sa facem o seama de compromisuri in relatiile noastre – la scoala, in familie etc. Acest lucru mi se pare inutil, deoarece minciuna nu ajuta o relatie sa evolueze, ci doar ne lasa impresia ca ne aflam intr-un punct in care de fapt nu suntem.
Eu zic ca este absolut necesar sa invatam sa spunem si sa facem lucrurile in asa fel incat sa nu deformam realitatea. Pur si simplu, sa fim sinceri si corecti. Fara sa ne fie frica ca in felul acesta cineva se va simti ranit sau ca cineva se va supara si ne va exclude din cercul de prieteni.
E bine fim noi insine pana la capat! Cei asemenea noua ne vor aprecia… Si asta conteaza!

Sinziana Constantinescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *