Vreau sa fiu mare?

Vreau sa fiu mare?

Abia astept sa ma fac mare! sau Off, cand o sa cresc si eu odata? Da… sunt replicile naïve ale celor mici, dar si gandurile serioase ale adolescentilor.

Dar… de ce grabim timpul? De ce nu invatam sa traim clipa si sa ne bucuram de prezent?
Inca din copilarie ne dorim sa crestem, sa descoperim lucruri noi si sa ne traim viata asa cum ne place. Bineinteles ca toti visam la o viata “roz”, fara griji si nevoi. Vrem sa vedem doar lucruri frumoase, asa cum am visat dintotdeauna…

Fetitele isi doresc sa creasca pentru a avea proprii pantofi cu toc si propriile truse de machiaj, nu pe cele ale mamelor lor.  Iar baietii isi doresc sa nu mai fie cicaliti de parinti ca stau prea mult la calculator si sa devina faimosi fotbalisti sau luptatori de MMA. Nu-i asa?  Smile
Apoi urmeaza etapa in care ne dorim sa crestem si sa ne expunem propriile pareri, iar ele sa fie luate in serios.

Acum eu sunt la liceu, in clasa a unsprezecea, si nu vreau nimic mai mult decat timp suficient pentru… relaxare. Asa cum aveam cand eram la “gradi” sau chiar in scoala generala. O, da! Chiar mi-as dori sa mai fiu un prichindel!

Eu cred ca intri cu adevarat in viata abia dupa ce termini facultatea, atunci cand te angajezi (sau cel putin incerci) si iei toate problemele in piept. Incepi job-ul mult visat (sau nu chiar), trezitul in zorii zilei, apoi pregatirea pushtiului pentru scoala, statul la birou sau poate chiar in picioare cu orele. Cand ajungi acasa, cu siguranta nu te gandesti decat la faptul ca vrei sa dormi, sa te odihnesti asa cum se cuvine, pentru ca a doua zi sa te trezesti tot la fel de devreme ca in ziua precedenta. Da, asta este rutina unui adult!
Bineinteles ca exista si concedii , alaturi de prieteni si familie, in care te poti rasfata, dar multi nu si le permit, din pacate…

Ei bine, eu cred ca sunt printre putinele cazuri de adolescenti care chiar isi doresc sa mai fie din nou mici. Pentru ca, da, cei mai multi pushti de varsta mea viseaza sa fie adulti in toata regula, cu o cariera stralucita, o casa draguta etc, etc. Dar de ce? De ce nu vor sa profite de anii acestia frumosi care, cu siguranta nu se vor mai intoarce niciodata? Nu cred ca ei constientizeaza faptul ca atunci cand esti adult iti iei viata in propriile maini, fara ajutorul lui mami sau tati. Atunci incepe greul.
La un moment dat cu totii vom deveni adulti si vom vedea daca viata ne este exact cum am visat sau nu.

Dar, pana atunci, important este sa constientizam ca aceasta perioada frumoasa numita COPILARIE nu se va mai intoarce la noi, iar cand vom vedea un copilas fericit jucandu-se pe strada sau razand si bucurandu-se de tot ceea ce il inconjoara, cu siguranta ne va fi dor… Foarte dor!
Probabil vom mai “trai” copilaria doar prin ochii copiilor nostri, dar atunci va fi altceva, pentru ca, ei bine, vom avea responsabilitati pe care va trebui sa le respectam tocmai pentru “a crea” adevarati Oameni!
Asa ca… traieste clipa si accepta prezentul asa cum este el! Bucura-te de ce ti se intampla si iubeste tot ceea ce te inconjoara, tanara speranta!

Diana Tanase

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *