Unde mai fugim de-acasa?

Unde mai fugim de-acasa?

La Polul Sud

Noi am fost la Polul Nord, dar, după câte aud, Polul Nord e mort fără Polul Sud. Trebuie să le vezi pe amândouă aceste talere de ceaţă, dacă vrei să ai un echilibru în viaţă. Câteodată simţiţi şi voi,copii, nu e aşa, că vă lipseşte ceva? Polul Sud îl simţi că nu-l ai ca zahărul din ceai. Prin urmare, fiţi gata de plecare.

Aoleu, dar în port, pentru călătorie, nu ne-a rămas decât această corabie de hârtie. Eu zic, cu puţină iniţiativă, să facem alta, de sugativă. S-o construim repede, că vremea trece şi pe drum vă explic eu de ce. Gata catargele şi cârmele? Trageţi acum de toate sforile şi sârmele! Daţi-mi o pipă, să fac şi eu puţin fum, cam cât rămâne de la o salvă de tun.

Vă miroase a alge şi a sare? Aflaţi că sunteţi de trei zile pe mare. Iată, valurile cum răsar dintr-o parte şi-n cealaltă apun şi se duc să fure de la mal săpun. Săpun uitat dinadins acolo, pe ţărm, de copiii cuminţi şi uituci, ca să aibă marea cu ce face clăbuci.
Şi cum plutim noi aşa spre Polul Sud, apa intră in corabie, dar eu mă fac că n-o aud. Mult mai periculoasă, în acest moment, aflaţi, este corabia de piraţi. Până acum trebuia să se şi arate, frate. Dar nu s-aude nici un zvon, tocmai noi o s-avem ghinion! Să n-ai ce povesti acasă, ceva fioros şi năprasnic, asta e groaznic!

Ura, suntem salvaţi! Iată corabia de piraţi! Au aflat că mergem unde ne duce curentul şi vor să ne fure subiectul. O, dragii mei marinari, hai să fugim cât mai repede şi să fim tari. Dar, vai, ei măresc, măresc viteza şi respiraţia lor ne zburleşte sufletul ca freza. Dar tocmai când să pună mâna pe noi, lip! corabia li s-a împotmolit în nisip. Căci sugativa noastră, vedeţi! Le-a supt marea de sub lopeţi. Parcă ne pare rău că nu ne-au prins piraţii un pic, aşa, măcar de degetul mic. Se-ntâmplau cine ştie ce fapte ciudate. Dar şi ei au fost nişte mămăligi şi jumătate.

Acum mergem înainte în felul următor: scoţând din corabie nor după nor. Dacă stoarcem, de exemplu, numai o lopată, se face înainte o baltă lată. Şi noi plutim mereu pe ea, la ore fixe şi la trei sferturi, de-a valma, peste dealuri şi deserturi.

Străbatem fel de fel de ţări, nu mai vorbim de cele nouă mări. E frumos să vezi insulele de mărgean, cu obiceiurile lor prin ochean. În Sahara oamenii sunt legaţi la cap c-un şervet şi mănâncă şerbet. Dar nu e chip să bea la urmă şi apă din nisip. Că unde dai şi unde crapă tocmai acolo nu-i apă. Scuturaţi peste ei o pânză mai nouă, să creadă că din rugăciunile lor a-nceput să plouă.

Marin Sorescu, Unde fugim de-acasa?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *