Unde fugim de-acasa?

Unde fugim de-acasa?

La Polul Nord

Azi, va rog sa va-mbracati intr-un timp record: am vreo zece invitatii pentru Polul Nord. Rugati toate matusile sa va caute mai repede caciulile, fularele si manusile. Hai, lasati galagia si jocurile, ca pierdem acolo locurile. Ca la pol ninge foarte tare si in­tr-o clipa zapada acopera orice numerotare. Si s-ar putea intampla sa ne asezam cu un loc mai jos ori mai sus, sa ne scoale de pe el un urs. Acum, pana una-alta, eu o sa studiez harta. Sa vad pe unde se ajunge la Polul Nord, intr-un timp record. Am si gasit (din orice incurcatura tot eu sa va scap!): mergem cu tramvaiul pana la cap. Acolo cautam o saniuta, daca se poate cu atas, si-nhamam la ea doisprezece iepurasi. (De obicei ei nu trag la ham, dar dupa putina reflectie, vor face pentru noi o exceptie.) Noi vom pocni o data din biciusca si iepurii vor porni ca din pusca. A, va fi pentru ei un fleac sa strabata noua paduri, sa sara peste noua munti si sa ocoleasca un lac. Din cand in cand vom tipa in urechea lor, sa se-auda ca la difuzor: ‘Hei, mergem bine, nordul e pe-aici, dupa cum ne invata musuroaiele de furnici’. La un moment dat vom face cruce c-un ren (care inseamna in limba bastinasilor ‘tren’). Le vom multumi urecheatilor si, cu mare emotie, vom schimba mijlocul de loco­motie. Renul ne va duce o zi si-o noapte, inca o zi si-o noapte si, in sfarsit, vom ajunge la Polul Nord pe data de sapte. Acolo ne vom ruga de viscolul pacatos sa se opreasca oleaca, sa ne putem da jos. Trebuie sa va spun ca aceste meleaguri se caracterizeaza prin ger. Clima de la Polul Nord e o clima de frigider. Untul, pestele, carnea, aici, la marginea inghetata a marii, ating culmea conservarii. Poti sa mananci guvizi si bibani proaspeti de doua mii de ani. Focilor, care sunt foarte cochete, le place aici fiindca par mult mai mici (vreau sa spun ca arata mult mai tinere). Ursii se conserva in costum alb, de ginere. Dar noi n-am batut atata drum sa ne con­servam, ci ca sa cercetam. Fiindca nimeni n-a studiat oceanul inghetat cel plin de mistere, din punctul nostru de vedere. Sa lamurim o data pentru totdeauna: unde au disparut de aici soarele si luna? Nu cumva au cazut in va­luri intr-o buna dimineata si s-a prins deasupra gheata? Noi am putea face o copca si sa le scoatem intr-o lotca. Sa le uscam razele ude, intr-o seara, la Steaua polara. In sfarsit, nu putem prevedea totul de azi. Vom proceda de la caz la caz. Ati terminat cu fularul si gheata? Plecam, sunteti gata? Aoleu, pana sa va pregatiti voi, uite c-a venit polul la noi. A ajuns pana la muntii de piatra si fier, l-au vazut copacii cu frunzele mai din­spre cer. L-au vazut ciorile si cotofenele, care au inceput a-si varui cu zapada penele. Acum, ca tot ati pus sa umble dupa manusi, haideti la sanius. N-o fi chiar ca la oceanul inghetat, dar, ca sa zic asa, tot e ceva.

Marin Sorescu, Unde fugim de-acasa?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *