Astazi… despre Tudor Arghezi

Astazi… despre Tudor Arghezi

Tudor Arghezi – pe numele sau adevarat, Ion M. Theodorescu – s-a nascut  la Bucuresti pe 21 mai 1880 si a debutat in presa literara timpuriu, la doar 16 ani, intr-o publicatie condusa de Alexandru Macedonski. Utilizeaza pentru prima oara pseudonimul de Arghezi in anii 1897-1899, cand publica proza si poezii in Revista Moderna si Viata noua. Inca de la inceput, tanarul scriitor s-a simtit atras de poezia modernista, cu precadere de simbolism. Macedonski spunea despre el in acei primi ani de creatie:

Acest tanar, la o varsta cand eu gangaveam versul, rupe cu o cutezanta fara margini, dar pana astazi coronata de cel mai stralucit succes, cu toata tehnica versificarii, cu toate banalitatile de imagini si idei, ce multa vreme au fost socotite, la noi si in strainatate, ca o culme a poeticii si a artei.”

La 19 ani Arghezi a intrat la manastirea Cernica, de unde pleaca patru ani mai tarziu. Este ciudat sa ni-l imaginam pe autorul faimosilor Psalmi ca luand-o serios pe calea calugariei: sa ne amintim versurile psalmilor sai: „Singuri, acum in marea ta poveste,/ Raman cu tine sa ma mai masor,/ Fara sa vreau sa ies biruitor./ Vreau sa te pipai si sa urlu: Este!”

Ca multi altii din generatia sa, Arghezi a trait sa vada Romania implicandu-se in Primul Razboi Mondial, de partea „gresita” in opinia lui, a primit consacrarea in Romania Mare, si a cunoscut, de aproape, toate regimurile din cei 30 de ani ce separa realizarea aspiratiilor nationale (1918) si instaurarea regimului comunist (1948). Marele poet s-a raportat diferit la fiecare dintre aceste regimuri, ducand-o mai bine pe vremea Regelui Carol, arestat in timpul lui Antonescu, denigrat si marginalizat de comunisti, reabilitat tot de acestia cativa ani mai tarziu. 

Din 1948 Arghezi e stigmatizat de noul regim. Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma, a publicat in Scanteia un articol devenit celebru: Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei, in care intreaga opera a poetului este pusa la zid, acuzata ca fiind o ilustrare a clasei burgheze, a decadentei. Din acel moment, lucrarile lui Arghezi au fost interzise, el retragandu-se complet din viata publica. In acei ani, orice opinii politice va fi avut, nu si le-a putut exprima.

El va fi reabilitat abia la mijlocul anilor ’50, de catre Dej, evident cu un pret. Dupa zece ani de marginalizare, Arghezi a acceptat sa colaboreze cu noul regim. I s-a permis sa publice din nou, aparandu-i mai multe volume de poezii. Revine si in presa, in Cultura poporului, Veac nou, Contemporanul. In 1955, la implinirea varstei de 75 de ani, a fost ales membru al Academiei iar 10 ani mai tarziu aniversarea sa de 85 de ani a fost sarbatorita la nivelul intregii tari.

inedit-nicolae-ceausescu-felicitandu-l-pe-scriitorul-tudor-arghezi-la-implinirea-a-85-de-ani-184786711

Nicolae Ceauşescu felicitându-l pe scriitorul Tudor Arghezi la împlinirea a 85 de ani. Se întâmpla în 1965. (sursa: ampress.ro)

Arghezi moare in 1967, beneficiind de funeralii nationale. Dupa zeci de ani de oscilari intre diverse regimuri, dupa 10 ani de recluziune si respingere, dupa compromisul facut cu autoritatile comuniste, Tudor Arghezi a murit considerat unul din marii poeti nationali.

(sursa: http://cultural.bzi.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *