Scoala intre “a stapani” si “a colabora”

Scoala intre “a stapani” si “a colabora”

Astazi vreau sa vorbesc despre ceva ce ma intriga de foarte mult timp: faptul ca oamenii functioneaza dupa tipare, dupa idei fixe pe care nu le pot -nu vor- sa le inlature. Si scoala sufera de aceleasi probleme, fiind puternic constransa de judecatile si parerile societatii si ingradita de numeroase lucruri care nici macar nu ar trebui sa se studieze.
Scoala reprezintă principala sursa de modelare a tinerelor caractere. Dar probabil ca nu mulți dintre dumneavoastra se gandesc ca scoala poate reprezenta o metoda care are nevoie de anumite schimbări. Conform recentelor studii americane, școala afectează dezvoltarea personalității elevilor săi. De ce? Deoarece școala deține o singură metodă, asemenea unui șablon -un pat al lui Procust- care trebuie să încadreze toate personalitățile elevilor. Astfel, elevii timizi sau extrovertiți, cei tăcuți sau cei vorbăreți trebuie să se plieze aceluiași tipar: elevul silitor și inteligent, care petrece timpul în casă, studiind tot ce îi este predat la școală, dar care în același timp petrece timp cu copiii de vârsta sa- altfel ar părea anormal- și care, indiferent de circumstanțe, raspunde politicos si oferă raspunsurile pe care adulții le așteaptă, nu cele pe care copilul le gândește, le simte.
Prin acest articol îmi doresc să subliniez importanța originalității fiecăruia dintre elevi. Fiecare este o piesă de puzzle care se potrivește perfect în marele joc al vieții, al școlii. Astfel, doresc să atrag atenția asupra faptului că fiecare dintre noi este minunat exact așa cum este și că, datorită modului de construcție al procedurilor școlare, elevii își pierd elementul lor distinctiv sau își schimbă comportamentul într-unul mai puțin dorit.
Nu intenționez să aduc vreo vină cadrelor didactice, nici măcar ministerului. Așa cum studiile americane spuneau, e vorba despre constrângerile pe care acest sistem le aduce în viețile elevilor. Încerc să explic motivul apariției unor elevi greu de înțeles și greu de stăpânit. Ei bine, foarte puțini și-au pus problema, însă, cum ar arăta lumea noastră dacă elevii și profesorii ar colabora și nimeni n-ar mai trebui să stăpânească pe nimeni? Cum ar funcționa școala dacă singura legătură dintre profesori și elevi ar fi dorința de a oferi informații (de către profesori) și dorința de a primi informații (de către elevi)?
Eu consider că ar fi extraordinar. Cred ca tot ceea ce ne-am propus vreodată ar putea fi împlinit. De ce? Pentru că dacă dorința de dominare, de conducere ar disparea, atunci toată lumea ar face numai ce și-ar dori. Probabil că pentru unele cadre didactice sună bizar să audă că unii elevi chiar și-ar dori să studieze, însă eu vă garantez că dacă dorința de a impune, de a stăpâni s-ar evapora, atunci dorința copiilor de a studia ar spori.
Nu avem nevoie de șabloane, de idei fixe despre cum ar trebui să fim, pentru că este dovedit psihologic faptul că atunci când unei persoane îi este interzisă o anumită acțiune, aceasta insită să înterprindă exact acea acțiune. Astfel, dacă elevii ar avea la dispoziție tot ce și-ar dori și le-ar fi permis să se comporte exact așa cum sunt ei, să se exprime cu adevărat, atunci problemele de orice fel în cadrul școlii ar disparea.
As invita elevii și profesorii să adopte acest nou stil de a colabora. Eu cred ca ar rezolva mare parte din probleme. A interzice cuiva să se poarte, să acționeze așa cum simte este un comportament care nu numai că nu reprezintă rasa umană, ci sfidează drepturile omului.
Știu că poate parea absurd ceea ce încerc să sustin, dar imida dreptate faptul că numeroase societăți avansate folosesc déjà (cu succes) această tehnică de colaborare, de egalitate între profesori și elevi.

Sinziana Constantinescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *