Poate ca ziua de astazi e o zi oarecare…

Poate ca ziua de astazi e o zi oarecare…

 

Ceasu’ arata ora 9:05. M-am trezit din cauza unei rupturi din perdea, care lasa o raza de soare sa-mi prajeasca fata. Iritat si cu somnul stricat, m-am decis sa-mi pun ceva de mancare. Ma chinui vreo cinci minute sa ma ridic din pat, ma tarasc intr-un final pana la baie, fac toate cele, ma spal, ca tot omu’… In drumul catre frigider imi apare in cale un calendar. Arunc, din curiozitate, o privire. Si vad, incadrata de dreptunghiu’ cel rosu, cifra 14. Ridic privirea si cu stupoare realizez ca e februarie,14 februarie, ziua indragostitilor. Sper ca stie toata lumea parerea mea despre sarbatoarea asta. Totusi, ma gandesc ca sunt intr-o relatie si ca ar fi frumos din partea mea sa sun, sa urez, sa declar. Oricat de mult urasc sa fac asta cu ocazia zilei asteia stupide, fac un compromis pentru iubita. Ma intorc spre dormitor, punandu-mi la cale textul “special”. Intru in camera, fac in minte ultimele retusuri ale vorbelor, pun mana pe telefon, il deblochez, intru in agenda si…  nu gasesc numaru’! Intru la jurnalul de apeluri si vad „0763……” . Simt ca mi se umezesc ochii, mi-aduc aminte de ce nu e numarul salvat. In 13, cu o zi in urma adica, ne-am certat (iar) si i-am zis sa nu ma mai sune, sa nu ma mai caute. Incep sa-mi aduc aminte de tot ce-a fost frumos si s-a sfarsit. De tot ce-a fost si nu mai este. Si ma gandesc „Ba, da’chiar cu o zi inainte de ziua indragostitilor. Ce ironie! Urasc ziua asta si se pare ca si ea ma uraste. Mi-a facut-o frumos!”
Imi pare rau, nespus de rau ca s-a sfarsit. Si cat de mult am vrut sa se termine, intr-un fel sau altul, povestea asta! Iata ca, de fapt, nu asta era ceea ce imi doream.
Ma simt gol. Sunt din ce in ce mai trist si simt cum mi se pune un nod in gat. Nu stiu ce sa fac. Ne certam atat de mult si de des… dar nu pot renunta la ea. Sunt eu prea incapatanat sau e ea nebuna? Mi-e dor de ea, oricat ar fi de nebuna. Si vreau sa o sun. Dar nu ma lasa orgoliul. De ce nu ma suna ea? Oare nu-i pasa? Ori s-a saturat de incapatanarea mea? Si eu m-as fi saturat in locul ei. Am incercat sa ma schimb. Nu pot. Pur si simplu nu pot sa ma abțin de la a contrazice continuu si de la a gasi tot felul de intrebari inutile si iritante. Asa-s eu. Genetic. Nu pot sa schimb ceea ce sunt, oricat as incerca. Stiu ca este vina mea. Sper sa fie ea mai matura, sa fie ea mai inteleapta si sa se poata schimba. Dar de ce sa o faca, daca eu nu am putut sa o fac? Nu-mi pot imagina viitorul fara ea. Nu-mi pot imagina pe altcineva langa care sa dorm in pat, pe care sa tin in brațe sau pe care sa sarut dimineata. Nu stiu ce sa mai fac. Astept sa dea ea un semn. Ma bazez pe faptul ca m-a iubit si ca ii este dor de mine. Si ca, fiind in aceeasi situatie ca a mea, nu poate sa renunte la mine. Sau poate? Sper sa nu vrea sa o faca! Sper sa vrea sa ma tina langa ea pana la sfarsit! Mor de dor si nu stiu cat mai rezist. Intru in mesaje si ii scriu ”Te iubesc!”. In capul meu urlu si strig si sper sa ma sune si sa-mi spuna ca si ea ma iubeste.
Ma gandesc acum ca la fel ar fi stat lucrurile si daca era 30 mai sau 10 septembrie. E doar o ironie, o farsa facuta de destin, o gluma proasta a zilei de 14 februarie. Sper ca pe 15 sa revina totul la normal. Ziua indragostitilor pentru mine este in fiecare zi atunci cand iubesc. Ma trezesc in fiecare dimineata cu chipul ei in minte si cu aceeasi iubire in suflet.

Poate ca ziua de astazi este doar o zi oarecare in care s-a intamplat un eveniment nefericit… Am zis si anul trecut si v-o zic si anu’ asta! Daca faci un cadou doar pe 14 februarie, e degeaba! Fa un cadou orice ti-ar arata calendaru’. Fa un cadou sau spune o vorba frumoasa atunci cand iti dicteaza inima, nu cifrele. Iubirea nu depinde de o data, dragostea depinde de ce e în suflet! Nu ai nevoie de pretexte pentru a face gesturi frumoase! Fa cadoul indiferent de data si gata! De 14 februarie toate fetele se asteapta sa primeasca ceva! Ia fa-i un cadou in 29 aprilie, cand nu se asteapta deloc! O să fie mult mai fericita si o sa fie o fericire sincera si pura!

Vlad Boanca

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *