Personalitatea ar trebui sa fie…

Personalitatea ar trebui sa fie…

     Personalitatea ar trebui sa fie elementul de unicitate al fiecarei persoane. Ar trebui sa se defineasca din perioada pubertatii si sa stabileasca ce fel de caracter ai, taria si puterea de a gandi si rationaliza lucrurile.
     Din pacate… personalitatea copiilor din ziua de azi nu mai defineste nimic. Doar tupeu si obraznicie. Se “MATURIZEAZA” de la varste mult prea fragede si cresc cu niste conceptii proaste. Si auzi doar: “Eu nu vreau!”, “Eu fac cum vreau!”, ”Eu sunt cel mai bun!”. Parintii au o mare parte din vina, deoarece nici ei nu sunt prea maturi. Mi se pare ca unii sunt mai copilarosi decat generatia mea, spre exemplu. Cei de varsta mea (14-15-16 ani) sunt mai “cu capul pe umeri” decat unii dintre cei care care muncesc si “intretin” case.
     Am ajuns ca noi, copiii, sa le dictam lor, deoarece nu sunt in stare sa isi exprime opiniile, oricum prost gandite. Ce sa le faci? Nu-si pot mentine echilibrul! Tot noi sa-i invatam, sa-i cultivam cu incredere si tot noi sa stim sa tinem situatia sub control. That’s not really good, GOD!!! Pentru ca nu poti lasa un copil sa controleze totul (chiar daca ne descurcam mai bine in multe situatii).Trebuie sa stii sa detii controlul ca parinte si ma refer aici la generatia parintilor tineri, ca cei mai in varsta detin puterea cam mult.
     Va dau un exemplu: Un copil de 5 ani (este o verisoara de-a mea a carei mama are vreo 30 de ani), a inceput sa aiba probleme de personalitate si sa dea ordine prin casa. A inceput sa incalce regulile spunand ca ea stie mai bine cum stau lucrurile. Era putin ciudat. “Putin” mai mult. Sa vezi un copil, o mana de copil, ca incepe sa dicteze ce trebuie sa faci. Isi certa sora de 18 ani si ii spunea cum sa faca lucrurile. Este o fetita foarte desteapta, poate prea desteapta pentru varsta ei. Problemele cu ea au inceput de la varsta de 3 ani, cand mama ei a gasit-o cu fierul de calcat in priza si a spus: “Calc ciocetutele”. Speriata, a dus-o la psiholog si acesta i-a spus ca, pur si simplu, este un copil cu o personalitate debordanta.
     Dar vreau sa va povestesc putin si despre personalitatea si schimbarea de stare a tinerilor adolescenti, printre care ma regasesc si recunosc. Este evident ca am ajuns repede la maturitate si, trebuie sa o recunoastem, vrem sa fim tratati ca atare. Sa fim prezenti la discutiile celor mari, mai ales atunci cand este vorba de probleme care ne privesc in mod direct. Dar suntem indepartati pentru ca ei cred ca noi nu le intelegem  si nu e gandesc ca,oricum, le discutam intre noi. OK! Ei cred ca noi vorbim despre vata pe bat si despre Spiderman sau Barbie. WHATEVER! Nu trebuie sa le dam de inteles ca avem discutii mai mature. Chiar daca vrem sa fim tratati ca niste adulti, ne dorim acele alintaturi si acele momente in care nu aveam nicio responsabilitate si in care nu faceam teme. Asta este.
     Toti am vrut, copii fiind, sa crestem. Acum, ca suntem la varste destul de instabile emotional si destul de rebeli, ne schimbam starea de spirit si vrem sa epatam mereu.  Dar din nou vreau sa spun ca, oricum, suntem mai maturi decat unii dintre cei cu 20-30 de ani mai mari decat noi.
     La final as vrea sa transmit un mesaj catre toti adolescentii: NOI suntem viitorul si caracterul nostru este materialul cu care vom face lumea in care traim, un loc mai bun. 
     Te salut, pushtime!

George Buraga, 14 ani, Adjud

  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *