Parcul Romanescu, din Craiova – o culme a arhitecturii peisagere

Parcul Romanescu, din Craiova – o culme a arhitecturii peisagere

Parcul “Nicolae Romanescu”, cel mai mare parc natural din estul Europei, ca întindere se află pe locul doi în România, aproximativ 90 de ha, după Herăstrău, zonele verzi, aleile şi zonele împădurite, conferindu-i statutul de cea mai mare zonă verde urbană din România.

Parcul Romanescu, cunoscut de a lungul timpului şi sub numele de Parcul Bibescu, Parcul Independenţei sau Parcul Poporului, se află pe locul unde, la mijlocul secolului al XIX-lea, se afla moşia şi grădina familiei Bibescu. Grădina, amenajată de un grădinar neamţ, la iniţiativa marelui logofăt Ioan (Iancu) Bibescu, era amenajată cu pavilioane, bănci, sere. 

lac

Construcţia parcului a început în anul 1897 şi a fost inaugurată în 1903 în prezenţa Regelui Carol. Edouard Redont a dus proiectul viitorului Parc Romanescu la Expoziţia Internaţională de la Paris (1900), iar proiectul a fost premiat cu Medalia de Aur. 

Parcul a fost realizat în stil romantic, o sinteză a arhitecturii şi picturii peisagere. Se regăsesc fragmente din tablourile impresioniştilor francezi din secolele XVII-XIX, cât şi ale pictorilor olandezi.

Redont a dat dovadă de geniu la momentul întocmirii proiectului, venind cu idei foarte îndrăzneţe: au fost aclimatizate sute de specii de arbori, arbori care în mod normal nu cresc în condiţiile climatice ale României, a redesenat lacul, a proiectat podul suspendat, a proiectat castelul, a improvizat dealuri şi văi, drumuri, alei şi poteci care însumează peste 35 km lungime totul fiind lucrat în cel mai mic amănunt.

castel

Castelul Fermecat a fost imaginat de mintea ingenioasă a lui Redont ca o îmbrăcăminte pentru imensele bazine de apă ce serveau la irigarea parcului, în anii în care totul era proiectat pentru a arăta perfect peste 100 de ani. Grădina zoologică a fost construită tot la începutul secolului. Lângă ea – debarcaderul, iar în apropierea lor se găseşte chioşcul rotund al fanfarei, chioşc comandat la atelierele din Viena. Lângă acesta este teatrul de vară.

Dupa 1848, aflată în stare avansată de degradare, grădina a fost cumpărată de Magistratul oraşului de la marele logofăt Ioan Bibescu, scopul cumpărării fiind acela de a o transforma într-o adevărată grădină publică pentru recreerea locuitorilor oraşului. Evenimentele desfăşurate pe plan intern care au dus la Unirea Principatelor au făcut ca aceasta dorinţă a domnitorului Barbu Ştirbei să nu mai poată fi realizată. 

La sfârşitul secolului, după mai puţin de 50 de ani de la cumpărarea de către oraş a grădinii de la logofătul Iancu Bibescu, fosta grădină devenise una din cele mai insalubre zone ale oraşului. Lacul era un focar de infecţie iar pe una dintre marginile sale s-au construit grajdurile Primăriei. Reşedinţa de vară a familiei Bibescu a fost şi ea transformată în azil de infirmi. 

rotonda

În 1943, ca un omagiu adus celui care s-a ocupat îndeaproape de realizarea parcului, la intrarea principală, a fost ridicat un bust al lui N. Romanescu. 

De a lungul timpului au fost executate numeroase lucrări care au sporit frumuseţea parcului. Între anii 1954-1956 s-a construit portalul existent azi la intrarea principală, s-a realizat împrejmuirea cu gard cu stâlpi şi soclu de beton şi plasă de sârmă, a fost reconstruit şi mărit debarcaderul. În anul 1964 a fost modernizat iluminatul public şi a fost construită o seră de 1050 m.p., prestigioşi creatori români contribuind cu numeroase lucrări de artă plastică la frumuseţea acestui loc. 

 

(sursa: http://memorielocala.aman.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *