Malina Ciobanu: “Emotiile nu-mi afecteaza capacitatea de concentrare” (incl. video-clip)

Malina Ciobanu: “Emotiile nu-mi afecteaza capacitatea de concentrare” (incl. video-clip)

Ma numesc Malina Ciobanu, am 15 ani si sunt eleva la Colegiul National de Arta “Octav Bancila” din Iasi, clasa de vioara. In primul rand, vreau sa-i salut pe cititorii ziarului PUSHtimea, dorindu-le un an cat mai bun, plin de realizari!

Imi este destul de greu sa vorbesc despre mine pentru ca nu vreau sa fiu subiectiva sau sa va plictisesc. Imi asum, totusi, acest risc – poate unii vor gasi interesanta experienta mea de viata ca violonista. Pot spune ca aceasta experienta este foarte bogata, deoarece am participat la foarte multe concursuri, in tara si in strainatate, obtinand multe premii importante, am sustinut multe recitaluri de vioara, concerte ca solista cu diverse orchestre, am participat la multe masterclass-uri.

Voi incepe cu parcursul meu ca solista cu orchestra, deoarece acesta este visul oricarui violonist. Acesta a fost si visul meu, inca de la varsta de 7 ani, vis pentru care am luptat zi de zi si, spre satisfactia mea, s-a realizat intr-o oarecare masura. Cum anume? O sa vedeti mai jos.

Pot spune ca idea de-a deveni solista s-a cristalizat dupa nici doi ani de cand am inceput studiul viorii adica pe la 8 ani. Invatam cu mare usurinta piese destul de dificile, aveam dexteritate la interpretare, am fost remarcata de o serie de personalitati muzicale, incat o profesoara din liceu s-a gandit sa ma trimita, impreuna cu niste studenti de la Conservatorul din Iasi, la un Festival Muzical in Grecia. Acolo am fost invitata sa cant ca solista cu o orchestra de tineri. Am acceptat si m-am descurcat foarte bine, avand in vedere aplauzele pe care le-am primit. Acesta a fost momentul decisiv care m-a facut sa-mi doresc sa cant ca solista alaturi de mari orchestre. Profesorul pe care l-am avut la scoala m-a incurajat sa merg pe acest drum, dandu-mi pentru studiu piese din ce in ce mai dificile, ce depaseau programa scolara. La varsta de 9 ani am ajuns sa iau lectii si cu profesori de la Conservator, incat ma pot mandri ca eram si eleva si “studenta” la Conservator.

Ma simteam printre colegii mei de la scoala, ma refer si la cei mai mari, ca o romanca intr-o clasa de straini, unde limba romana era unul din obiectele de studiu si ma amuzam de stangaciile lor. Acest lucru nu prea le-a convenit unora, dar premiile I castigate anual la Olimpiadele de vioara, cat si la alte concursuri le-a dovedit de ceea ce sunt in stare.

Nu sunt, totusi, introvertita, sunt o fire vesela, am multi prieteni, mai ales pe retelele de socializare cu care “conversez” atunci cand am timp.

malina ciobanu

 

A mai durat catva timp pana sa cant impreuna cu o orchestra profesionista. Eram constienta ca pentru a-mi indeplini acest vis trebuia sa fiu cat mai remarcata. Am participat la multe concursuri pentru a-mi arata capacitatile interpretative. De asemenea, am sustinut multe recitaluri, de cate ori am fost invitata. Premiile obtinute au fost si  “moneda forte” pentru a obtine unele sponsorizari, deoarece nici parintii mei, nici scoala, nu-mi puteau sustine toate cheltuielile prilejuite de participarea la aceste concursuri. Dupa parerea mea, premiile care m-au consacrat ca o violonista demna de luat in seama, au fost: Marele Premiu „Remember Enescu” si Marele Premiu „Paul Constantinescu”, la varsta de 11 ani si Marele Premiu „Lira de Aur”, la varsta de 12 ani. Marele Premiu „Paul Constantinescu” l-am casigat la un concurs din orasul Ploiesti.

Datorita impresiei bune lasate acolo, la doi ani dupa aceasta intamplare, Filarmonica „Paul Constantinescu”, m-a invitat sa cant alaturi de orchestra acesteia Concertul pentru vioara, op.6 de F. Mendelssohn-Bartholdy, un concert destul de dificil. Acesta a fost inceputul meu ca solista cu o orchestra profesionista. Imediat dupa aceea au urmat si alte concerte cu orchestre din tara.

Vreau sa le transmit cititorilor ziarului PUSHtimea ca a canta un concert cu orchestra este un act de mare raspundere, deoarece de tine depinde succesul concertului, trebuie sa te armonizezi perfect cu orchestra, depinde si de orchestra dar si de dirijor. De fiecare data cand pregatesc un concert am emotii daca totul va iesi perfect… emotiile nu-mi afecteaza, insa, capacitatea de concentrare, stiu exact ce am de facut.

Unii poate se intreaba daca nu ma plictisesc cand cant aceeasi piesa de mai multe ori? Le raspund ca nu ma plictisesc deloc, deoarece de fiecare data ma intereseaza sa gasesc armonii si tonalitati mai bune, mai “calde”, este ca si cum as canta alta piesa. Din acest motiv “desavarsirea” unui concert poate dura cateva luni, chiar ani si cu cat il canti de mai multe ori, cu cat este mai “rodat”, cu atat devine mai aproape de perfectiune.

Numai cel care iubeste vioara, sunetul ei magic, poate intelege munca pe care trebuie s-o depui pentru pentru a o stapani, pentru a o face sa “vibreze” asa cum vrei tu, mai exact cum crezi ca ar fi vrut compozitorul piesei pe care o interpretezi. Asa cum un actor trebuie sa intre in “pielea” personajului pe care-l joaca, la fel un muzician trebuie sa intre in “pielea” compozitorului, sa aiba aceleasi trairi ca si el, trairi pe care sa le transmita publicului, mai ales.

Va mai fac si o destainuire: cele mai intense trairi le am cu Paganini, deoarece am o deosebita placere sa ii interpretez compozitiile, devenind astfel unul dintre compozitorii mei preferati. De altfel, unul din concertele mele cu orchestra a fost Concertul Nr.1 pentru vioara si orchestra de Niccolo Paganini, cantat pentru prima data cu orchestra Filarmonicii din Bacau.

Datorita succeslui pe care l-am avut, directorul Filarmonicii, Pavel Ionescu, unul dintre sustinatorii mei, m-a sprijinit sa particip cu acest concert la Concursul de vioara din Italia „Young Talents with Orchestra”, ce a avut loc pe scena Teatrului Belloni din oraşul Barlassina, aflat în regiunea Lombardia. Succesul nu s-a lasat asteptat nici aici, deoarece am luat premiul intai, lucru ce m-a bucurat extraordinar.

La fel de mult m-am bucurat si cand mi s-a oferit marea onoare de-a canta in data de 21 decembrie impreuna cu Orchestra Cameratei Regale, sub bagheta maestrului Sabin Pautza, in Sala Mare a Ateneului Roman. Acestea sunt adevaratele mele bucurii, care imi rasplatesc munca depusa, desi poate unii se intreaba daca nu duc o viata de ascet, doar eu cu vioara mea.

 

Malina interpretand Hora Staccato, de Grigoras Dinicu

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *