Magia bunei cuviinte… dezvaluita de Mihnea Columbeanu (II)

Magia bunei cuviinte… dezvaluita de Mihnea Columbeanu (II)

Astazi va daruim un nou capitol din carte lui Mihnea Columbeanu* Magia bunei cuviinte…Ne dorim sa il cititi cu zambetul pe buze...

(…) Saluturi, gesturi, comunicare

În timp ce-şi aşteptau părinţii, după ce luaseră masa, discutând preocupaţi despre misterioasa doamnă şi darurile ei, cei doi fraţi îşi îndreptară din nou atenţia spre cele primite. Ioana descoperi că sacoşa era plină cu bunătăţi, fructe şi prăjituri cum nu mai văzuseră niciodată, iar Mihai începu să cerceteze miraculoasa umbrelă, privind-o pe toate părţile.

— Mă întreb cum faci ca să-ţi îndeplinească o dorinţă… Ia să vedem: umbrelă-umbreluţă, dă-mi te rog o maşinuţă! ceru el, ridicând-o ca pe o baghetă magică.

Nu se întâmplă nimic.

— Credeam că-ţi doreşti un skateboard nou… comentă Ioana, în timp ce examina un fel de ananas mare şi auriu.

— Ei, n-am găsit altă rimă, râse băiatul. Cum era să zic, “skateboarduţă”?

— Poate că nu-ţi îndeplineşte decât ceea ce-ţi doreşti cu adevărat! spuse sora lui. Ia dă-o-ncoace.

— Tu ce-ai vrea să-i ceri?

— Ei, ce vreau eu, nu cred că se poate…

— De ce să nu se poată? Dacă-i magie, se poate orice, nu?

— Bine, şi cum îţi închipui tu că mi i-ar aduce aici pe eroii mei favoriţi din cărţi? replică Ioana, deschizând umbrela.

Nu sfârşi bine vorba, şi din umbrela deschisă căzură drept pe canapea un băiat şi o fată cam de aceeaşi vârstă, privindu-i cu uimire.

Dar şi mai uimitoare era îmbrăcămintea lor. Băiatul, cu părul lung şi blond, purta iţari ţărăneşti, cămaşă albă, laibăr şi pălărioară neagră, iar fata, o fotă înflorată, o ie cu broderii, o pereche de opinci şi o băsmăluţă roşie.

— Nică, hăi! exclamă fata, cu uimire! Amu, şi luoc i-aista, bre?

— Iaca, nu ştiu… răspunse băiatul, uitându-se uluit la fratele şi sora din faţa lor. Şini suntiţ’ vuoi?

— Ăăă… păi… adică noi… abia reuşi să îngaime Mihai.

Ioana, însă, îşi reveni de îndată.

— Cred că eu v-am recunoscut! exclamă ea. Sunteţi Nică-al lui Ştefan a Petrii, şi Smărăndiţa, nu-i aşa? Chiar la voi mă gândeam, şi v-am văzut şi în film! Dar acolo arătaţi mai altfel.

* * *

Discuţia cu părinţii fusese peste măsură de complicată — dar, din fericire, descoperiseră în scurt timp că lucrurile se puteau rezolva de minune: oricând doreau, îi puteau trimite pe Nică şi Smărăndiţa înapoi în lumea lor, pentru a-i chema doar în vizită. Cei doi nu prea pricepeau ce se întâmpla — dar, văzând cât de frumos se purtau cu ei Ioana şi Mihai, se bucurară la gândul de a-i mai întâlni, cu atât mai mult cu cât acea lume ciudată le stârnea o mare curiozitate. Nu mai văzuseră nicicând, cum e lesne de înţeles, aparate ca televizorul, computerul, telefoanele şi multe altele.

Mai complicat era cu buna purtare — căci Nică şi Smărăndiţa, venind de la ţară, din Moldova secolului al XIX-lea, prea puţine ştiau despre cum se cade să te comporţi într-un oraş din zilele noastre. Ioana şi Mihai se bucurau să-i înveţe, pas cu pas, dar le venea peste măsură de greu să se înţeleagă la vorbă. Aveau ei destulă minte pentru a le vorbi mai pe înţelesul lor, însă “dulşele grai moldovinesc” îi încurca şi pe ei de multe ori, şi unde mai pui că, glăsuind astfel în afara casei, aveau să atragă uimirea şi mai ales glumele răutăcioase ale altora. Până când Ioanei îi veni ideea şi, cu această problemă în gând, deschise iar umbrela — şi, ce să vezi? Primele cuvinte rostite de Nică fură următoarele:

— Dar cât timp va dura ca să vorbim şi noi ca voi? Şi oare vom fi în stare să vă înţelegem toate explicaţiile?

— Uraaa, am reuşit, am reuşit! sări în sus Mihai, bătând din palme! Păi atunci, o să meargă super! Ia dă umbrela aia-noace!

La vederea privirii pline de reproş amuzat a surorii sale, se grăbi să se corecteze:

— Dă-mi, te rog, umbrela.

Numai că, de data asta, din umbrelă căzu lin o hârtie pe care scria:

Dragii mei,

Pentru moment, puterile umbrelei magice sunt epuizate. Spre a le reface, nu trebuie decât să continuaţi cu faptele bune pentru noii voştri prieteni, ca să-i învăţaţi să se poarte cât mai civilizat. Vă doresc succes!

Cu drag…

Şi se încheia cu aceeaşi iscălitură indescifrabilă.

(…)

(Rezumat)

Ioana şi Mihai Ioana şi Mihai sunt vizitaţi, pe rând, de următorii:

— Nică şi Smărăndiţa (din “Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă)

— Hănsel şi Grethel (din basmul cu acelaşi titlu al Fraţilor Grimm)

— Tom Sawyer şi Becky Thatcher (din romanul “Aventurile lui Tom Sawyer”, de Mark Twain)

— Gerda şi Kay (din basmul “Crăiasa zăpezii”, de Hans Christian Andersen)

— Alice (cea din “…Ţara Minunilor” şi din “…Lumea Oglinzii”, ale lui Lewis Carroll),

…şi diverse alte personaje.

În acelaşi timp, cei doi fraţi constată că şi alţi prieteni ai lor au primit de la vrăjitoarea cea bună diverse instrumente fermecate, cu aceleaşi puteri — aşa că mai cunosc şi alte personaje literare, invitate de prieteni şi colegi (Adriana, Remus, Andrei, Dana, Mirela, Marcel, Laura, Manuela), printre care:

— Dl. Goe şi Ionel (din schiţele “Dl. Goe” şi “Vizita”, de Ion Luca Caragiale)

— Enrico şi Derossi (din romanul “Cuore, inimă de copil”, de Edmondo de Amicis)

— Heidi (din romanul “Heidi, fetiţa munţilor”, de Johanna Spyri)

— Huck (din romanul “Aventurile lui Huckleberry Finn”, de Mark Twain)

— Dorothy şi Toto (din romanul “Vrăjitorul din Oz”, de L. Frank Baum)

— Degeţica (din basmul cu acelaşi tilu, de Hans Christian Andersen)

— Tom Degeţel (din basmul popular englezesc cu acelaşi tilu) (…)

(va urma)

* Mihnea-Gheorghe Columbeanu, s-a născut pe data de 4 ianuarie 1960 în Bucuresti. Este regizor, scenarist, critic de film, traducător si autor. A patruns in lumea literaturii SF in 1986, prin cenaclurile SOLARIS si PROSPECTART – celui de-al doilea fiindu-i membru si in prezent.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *