Ma bucur ca sunt martor la Revolutia generatiei Facebook

Ma bucur ca sunt martor la Revolutia generatiei Facebook

Draga pushtiule,
Nu ai cum sa nu fi auzit despre “celebrul accident” de vineri noaptea din clubul bucurestean numit Colectiv, care s-a soldat cu 32 de morti si peste 100 de raniti grav.
Frumoasa stire matinala in ziua de 31 octombrie. Nu alta, da’ mi-a umplut pur si simplu inima de bucurie (scuzati-mi sarcasmul morbid, promit ca nu o sa se mai repete…) Oricum, in mod ironic, tocmai ma intorsesem cu cateva ore inainte dintr-un club si inca nu eram pe lumea asta, asa ca mi-a luat ceva sa inteleg ce s-a intamplat cu adevarat…
Si am lasat zilele sa treaca si gandurile sa goneasca de fiecare data altfel prin minte… Si am vazut cum o tara intreaga a incercat sa ajute, sa empatizeze si, mai ales, a incercat chiar sa rezolve o greseala mai veche facuta acum vreo douazeci de ani de ai nostri parinti.
Imi pare foarte bine ca ne-am trezit, dar totusi am o adanca mahnire in suflet din cauza pretului imens al acestei treziri. Stau si ma intreb incontinuu: De ce? De ce asa? Nu se putea altfel? De ce nu mai devreme? De ce tot timpul trebuie sa moara cineva pentru ca ceva sa se schimbe? – Amintiti-va numai incidentul din muntii Apuseni de asta iarna si de decizia luata de Raed Arafat.
Zilele astea mi-au rasunat in minte de multe ori toate aceste intrebari. Dar n-am gasit raspunsuri…
E uimitor cum aceasta tragedie ne-a unit ca si natiune. Dar, asa cum era de asteptat, in padure sunt si multe uscaturi. O uriasa gramada de neaveniti au iesit in fata cu lozinca: “Hai sa dam vina pe morti, ca-s satanisti.” Mie mie se pare ca aceasta abordare nu are decat doua surse posibile: tampenia sau incercarea de musamalizare a vinovatiilor.
Si culmea, abia acum au inceput sa ia la puricat cluburile. Pana acum nimeni nu s-a gandit…
Ce e si mai enervant este faptul ca viata a ajuns sa fie pretuita mai putin decat banii. Drept dovada avem acel burete care servea drept izolator fonic. Unul foarte iefftin. Care a curmat 32 de vieti, a indoliat familiile celor plecati dintre noi si a indurerat mii, poate chiar zeci de mii de oameni. Dar stai, nu! Nu materialul a facut asta, fiindca el n-are saracul nicio vina! Adevaratii vinovati sunt nesimtirea umana, lacomia, egoismul, prostia si inconstienta…
Dar acestea sunt pe cale sa se schimbe, pentru ca E REVOLUTIE, FRATE! Mii de oameni au iesit la meetinguri in Bucuresti si in alte orase ale tarii si multi altii continua sa iasa, sa scandeze, sa-si spuna parerea! Si se vad rezultate. S-a lasat cu demisia multor oameni “cinstiti”, “destepti”, “harnici” si “cu credinta”, un bun exemplu fiind iubitul Victor Ponta.
Imi povestea aseara o foarte buna amica despre atmosfera din Piata Universitatii. Jur ca m-au trecut niste fiori pe sira spinarii…
Nu stiu sa explic toate sentimentele care m-au incercat zilele acestea, dar a fost ceva foarte puternic… De aceea poate am si simtit nevoaia sa scriu aceste randuri, ce-i drept dezordonate, dar care sunt gandurile mele ce nu m-au lasat sa dorm zilele astea.
Si inca ceva! Ma bucur din suflet ca sunt martor la Revolutia generatiei Facebook. Ma bucur sa sunt martor la scrierea istoriei si abia astept sa vad cum se vor intampla lucrurile mai departe.
Dar sa nu uitam sa-i plangem pe cei morti, cei de la care a pornit aceasta schimbare. Stiu ca nu ajuta la nimic, dar simt o solidaritate launtrica si as vrea sa spun Sincere Condoleante familiilor celor care nu mai sunt. Oricare dintre noi putea sa fie acolo, in locul acelor Martiri.

Daiana Rob

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *