Iubirea – remediul ieşirii din singurătate

Iubirea – remediul ieşirii din singurătate

Afecţiunea, dragostea, iubirea, ca sentimente superioare, umane, sunt un remediu imediat al ieşirii din singurătate. Există in limbajul psihologilor termenul de univers afectiv al personalităţii. El este lumea noastra mică, dar atat de profundă în fapt, responsabilă de stabilitatea noastră emoţională şi de modul cum interpretăm tot ceea ce se întâmplă în lumea “mare”. Iubirea aparţine acestui univers afectiv, este o trăire mai puternică decat emoţiile.

Iar principala caracteristică a vieţii afective este dualitatea trăirilor pe care le incumbă. Judecăm pozitiv sau negativ, după cantitatea de plăcere sau neplăcere, după satisfacţia sau insatisfacţia noastră, după cat suntem de bucuroşi sau de trişti. Tot ceea ce trăim în viaţă se întamplă sub semnul unei polarităţi.

Afecţiunea, dragostea, iubirea nu se manifestă independent, ci se presupun, se condiţionează şi se dozează una pe alta. A fi îndrăgostit sau a iubi este, de fapt, acelaşi lucru” (Eugenia Enachescu, Singuratatea, ed. Renaissance, 2010).

Love, devotion and surrender (Dragoste, devotiune si cedare), asa suna titlul unui album al formatiei Mahavishnu Orchestra, din anii 7O, şi nu intamplător, pentru că leader-ul ei, John McLaughlin, lucra, in plan spiritual, cu un guru din India.

In singurătatea noastră, dragostea pe care ne-o purtăm unii altora ne colorează viaţa afectivă dăruindu-ne stări (o traire absolut minunată şi destul de vagă, ca perceptie, dar cu atat mai adancă), emoţii şi sentimente pozitive, stenice şi de aceea “este de preferat să-i deschidem sufletul pentru a o primi, decat să întalnească o inimă zăvorată în care să nu poată pătrunde” (Eugenia Enachescu, Singuratatea, ed. Renaisance, 2010).

Iubim o singură dată în viaţă, sau de mai multe ori? O întrebare ce a “bantuit” şi va “bantui” mai departe minţile şi sufletele multora.

 Sorin Alexandru Şontea

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *