Draga Inima….    cu drag, Creierul

Draga Inima…. cu drag, Creierul

Draga Inima,
Te rog sa nu te mai certi cu mine! Stiu ca esti singura parte copilaroasa in acest corp, dar nu te mai lasa vrajita de acea privire! Si sa nu mai bati atat de tare cand iti zambeste! Si nu mai aduce fluturii aia in stomac cand iti scrie! Stii ca sunt mai matur si mai rational decat tine, asa ca ar trebui sa ma asculti. Incerci sa ma pacalesti de fiecare data si, nu stiu cum faci, dar totul iese in favoarea ta. Stiu ca nu te poti controla cand il vezi si ca ma tragi si pe mine dupa tine, dar nu poti sa te relaxezi un pic? Esti atat de imatura… Nu poti sa o iei razna de fiecare data cand il vezi… Nu e normal! Stii cat de mult incerc sa te controlez? Dai peste cap toata linistea din acest corp. Pui fluturi in stomac, noduri in gat, bati ca o nebuna si ma derutezi si pe mine. Ce ti-a facut? Erai atat de calma inainte sa apara persoana asta… Din cauza ta tot ce trece prin mine sunt doar ganduri despre el. Din cauza ta nu mai am loc pentru informatiile despre scoala, nu mai am loc pentru a fi atent la ce spun altii, nu mai am loc de nimic din cauza imaginilor cu el si a zecilor de melodii pe care ma obligi sa le memorez. Cat timp crezi ca acest corp va rezista certurilor noastre? Tot timpul incearca sa se decida intre a face ce spun eu si ce zici tu! Iar eu nici noaptea nu ma mai pot relaxa. Si ma obligi inventez povesti despre el. Apoi, cand iti amintesc ca nu sunt reale si ca nu se vor implini niciodata, te superi. Trebuie sa-ti dai seama ca mai sunt sapte miliarde de oameni pe planeta. Nu se poate gasi vreunul care sa nu te raneasca? Uita-te la tine! Esti plina de vanatai si cicatrici de la ranile pe care ti le-a facut. Te doare mult prea tare si totusi continui sa bati cu putere. E adevarat ca sunt mandru ca inca bati dupa toate loviturile primite, dar poti sa fii si tu normala? De atatea ori am incercat sa ma gandesc la cu totul alte lucruri, dar de fiecare data sfarseam cu imaginea lui. Imi e atat de greu sa conduc tot corpul fara ajutorul tau… Inainte eram prieteni buni. Luam aceleasi decizii, erai indiferenta la cuvinele spuse de anumiti oameni… Cum a reusit el sa sparga scutul atat de repede? Cum a daramat zidul de indiferenta atat de usor? L-ai lasat atat de usor sa ajunga la tine… Te rog, revino-ti, nu mai pot duce razboiul asta mult!
Cu drag,
Creierul

Ana-Maria Ivanov

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *