De ce il mai iubim pe Eminescu?

De ce il mai iubim pe Eminescu?

De ce il mai iubim pe Eminescu? Poate pentru ca in fiecare dintre noi se afla putin din spiritul marelui poet. Poate pentru ca ne regasim in poezia lui, cel putin atunci cand incercam, timid, sa-i scriem cateva versuri iubitei sau iubitului…
De ce il mai iubim pe Eminescu? Poate pentru ca plopii din poezia “Pe langa plopii fara sot” erau chiar fara sot… Tanarul Mihai Eminescu i-a numarat chiar el, pe strada pe care locuia fata de care era indragostit pe atunci, Cleopatra Leca, verisoara lui Caragiale.
De ce il mai iubim pe Eminescu? Pentru ca el este insasi poezia, in forma ei ideala, de neegalat inca. Poezia de la inceput pana la sfarsit. Stiati ca atunci cand a murit, in buzunarul sau erau doua poezii la care lucra: “Stele pe cer” si “Viata”?
De ce il mai iubim pe Eminescu? Pentru ca sunt putini romani care nu stiu macar o strofa din poeziile lui. “A fost odata ca-n povesti / A fost ca niciodata / Din rude mari imparatesti / O preafrumoasa fata…”
Il mai iubim pentru ca este al nostru, pentru ca, oricum ar arata viata noastra de zi cu zi, ne intoarcem la el din cand in cand. Si-atunci luam din raft volumul de poezii si incepem sa visam alaturi de el.
De ce il mai iubim pe Eminescu? Poate pentru ca “Eminescu n-a existat”, dupa cum scrie un alt mare poet, Marin Sorescu. “A existat doar o tara frumoasa (…) Si mai ales au existat niste oameni simpli (…) Carora le placea sa spuna seara, in jurul focului, poezii. (…) Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, un singur nume, li s-a spus Eminescu”.
De ce il mai iubim pe Eminescu? Pentru ca e o parte din sufletul nostru, la care nu trebuie sa renuntam niciodata, pentru ca e o parte din cuvintele pe care le rostim zilnic, la care nu vom renunta niciodata. Si pentru ca nimeni, inca, nu l-a inlocuit si nici nu-l va inlocui vreodata…
Rostiti si voi: Mihai Eminescu!

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *