Cu Vladimir la “Star Wars: The Force Awakens”

Cu Vladimir la “Star Wars: The Force Awakens”

 

Ca oltenii, am ajuns la mall cu vreo-ora jumatate inainte… Ei, nu-i nimic, am luat bilete fara coada, am stat la o pizza, apoi ne-am pus la punct cu filmele care ruleaza si care vor rula anul asta, uitandu-ne la trailer-ele de pe ecranele din zona de cinema…
In sfarsit, ni se rup biletele si intram. Reclame 2D, apoi reclame 3D, apoi alte trailere si… gata! Filmul, al carui fan Vladimir era inca de cand fusese anuntat, napadeste ecranul, iar genericul – povestea toata (vorba lui Vladi) – se deruleaza pe ecran in aceeasi grafica ca si la celelalte filme din serie, cele mesterite de Lucas, George Lucas.
Mult nisip, mult desert, multe dune (nu Dune!), un peisaj dezolant, dar cunoscut din seria anterioara… Stormtrooper-ii ataca planeta asta sinistra, dar nu atat de colorata ca pe vremuri – ma refer la fiintele care o populeaza. Ii recunoastem pe trooper-ii astia si pe pilotul din Rezistenta dupa costume si dupa expresie… si ma gandesc ca cele 200 de milioane de dolari cheltuiti de producatori s-au dus la firmele capusa, care au reesapat costumele vechi si au reparat blasterele de acum 20 de ani… S-au scos, ce mai!
Ii dau un cot lui Vladi, dar nimic! E rapit, nu sufla! E cu gandul, ca si noi toti ceilalti (cei aproximativ 20-30 de persoane din sala), la Luke Skywalker, pe care-l cauta toti cei din film… Actori, regizori, scenografi, cameramani, tehnici, in sfarsit, toti cei ce lucreaza cu contract sau zilieri la Studiourile Disney. Si el… nimic!
Nu ma conving nici boss-ii din partea Partii Intunecate a trebii… Masca lui Vader parca nu-i sta asa bine individului care, ne prindem pe parcurs, e fiul lui Han Solo! Si nepotul lui Vader, pentru ca Solo il procrease impreuna cu printesa Leia, care dupa cum stiti era sora lui Luke Skywalker si in acelasi timp fata lui Vader. Uffff… E mai complicat decat cu descedentele din Casa Regala a Romaniei! Iar uratu’ ala de Imparat nu era atat de urat pe cat ne-am fi asteptat… Ei, nu l-ai fi mangaiat pe crestet, dar oricum… am putut suporta socul! Vladi… nimic! Atent pana la ultimul cadru…
Noua eroina a filmului, din generatia tanara desigur – inima larga – salveaza robotelul-frate al celui din demult, se imprieteneste cu tipul de culoare care dezertase din randurile trooper-ilor si da, in sfarsit, nas-in-nas cu Han Solo, un alt greu pe care-l asteptam cu totii. Un Han Solo bine jucat de Harrison Ford, mai ales ca au aceeasi varsta.
Insa, (remarca Vladi, asa atent cum e!) intr-una dintre scenele de lupta, simpaticul domn de culoare, acum de-al nostru, pune mana pe o sabie jedi (stiti voi, din aceea cu laser, care reteaza orice) si se bate cu un trooper inarmat cu o arma obisnuita. O arma tot din anii ’70-’80, de recuzita, desigur, dar care rezista cu brio asaltului si chiar il darama un pic pe baiat. Si-mi spune Vladimir, calm: “Cum poate o arma din asta, simpla, o pusca de-a trooper-ilor, sa reziste loviturilor unei sabii speciale, care poate reteza orice material aflat in dreptul ei?” Si ma gandesc ca are dreptate… lama asta care reteaza copaci, fiare, drugi, aripi de nava, zale de cavaler, costume de trooper, chiar nu putea sa-l rada pe ala cu totul? E ca intr-un film mai vechi, romanesc, cu haiduci, in care la un moment dat apare un stalp de inalta tensiune! Bravo Vladimir! Buna observatia! Se mai intampla si pe la case mari!
In sfarsit, n-as vrea sa va rapesc din placerea vizionarii intregului film, cap-coada, si am sa ajung la finalul grandios, de asemenea remarcat de Vladimir, mai ales pentru ca, in sfarsit!, Luke Skywalker este gasit! Iar ultima scena, in care Skywalker, si el la varsta lui Han Solo, apare timp de… 3-4 minute, am sa v-o redau asa cum o povesteste Vladi: “Luke e acolo, pe varful muntelui, cu spatele, intr-o mantie cu gluga… Iar fata, eroina principala (pe ai carei parinti nu-i stim bine, desi are si ea “Forta”), se apropie de el intinzandu-i sabia cu laser, aia veche, din episoadele regizate de Lucas… Luke se intoarce (incet si calm), da jos gluga (la fel de incet, poate nu atat de calm) si se uita… si se uita… (la fata, doar nu la noi)… si se uita… si apare genericul de final!” Sunt sigur ca in timpul asta fata se gandea la un citat din Ionel Teodoreanu (din Lorelei): “si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear”. Iar noi ne dam jos ochelarii 3D si reintram, la fel de calmi, in lumea reala…
Fie ca Forta sa ramana cu noi!

Sorin Alexandru Sontea

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *