Criza de identitate la adolescenti

Criza de identitate la adolescenti

 

In adolescenta, dupa cum am observat cu totii – noi cei ce am depasit aceasta perioada, ne-am confruntat fiecare la randul nostru cu asa numita criza de identitate. Nu s-a schimbat nimic de-atunci… Si tinerii de astazi au aceleasi probleme.

Dar „crizele” in sine, chiar daca acest cuvant poate suna alarmant, nu sunt decat procese inevitabile ale evolutiei, ce corespund varstelor cronologice si inseamna un continuum intre pozitiv si negativ.
Stabilirea unei identitati, in accepţiunea specialistilor, este caracteristica adolescentei si inseamna incercarea de alcatuire a unei imagini de sine care sa aiba legatura cu trecutul, dar care sa fie si o poarta catre viitor.

Este o integrare a imaginii de sine in imaginea sociala. Mai simplu spus, adolescentul se confrunta cu o multime de statuturi si roluri, este pus sa le experimenteze si sa decida care i se potriveste mai bine, ceea ce nu este usor deloc.
In perioada adolescentei, care face legatura intre copilarie si stadiul de adult, apar o multime de trairi, dorinte si conflicte cu sine si cu ceilalti. Nevoia de a se realiza, lupta pentru competitivitate cu colegii sau parintii sunt doar cativa factori care influenteaza afectivitatea adolescentului.

Astfel pot aparea manifestari de egoism, anxietate, un anume grad de depresie, scaderea increderii in sine, dar si nevoia de a fi apreciat de ceilalti.
De aceea, adolescentul trebuie indrumat spre un comportament relativ pozitiv, deschis si invatat sa comunice, determinat sa capete abilitati de comunicare, lucru ce ii va fi de un real folos la maturitate si în constientizarea faptului ca odata cu numarul de ani creste si raspunderea lui fata de cei din jur.

De asemenea, trebuie sa se aiba grija in ceea ce priveste impunerile la care este supus adolescentul, pentru ca toata lumea cunoaste teoria „fructului interzis”. Impunerile, reale sau doar sugerate, determina uneori comportamente agresive ale tinerilor.
De aceea, trecerea lor prin aceasta criza a adolescentei trebuie insotita de eforturile noastre, a celor din jurul lor, pentru a echilibra, prin comunicare, orice tendinta gresita.

(surse: Schiopu U. si Verza E., Psihologia varstelor, ciclurile vieţii, EDP, 1997, Dinca M., Psihologia copilului şi a adolescentului, Ed. Renaissance, 2012)

Sorin Alexandru Sontea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *