Povestea unui tablou: “Concertul” de Boim Solomon

Povestea unui tablou: “Concertul” de Boim Solomon

Un soare stralucitor, de vara, rasare peste mare. Valurile spumoase se lovesc si se sparg zgomotos de faleza. In port este ancorat vasul Aurora, care trebuie sa plece astazi, la pranz. Nu se aude niciun zgomot in linistea diminetii, oraselul nu s-a trezit inca, dar in curand…
-Treziiii-reaaa! Alinieee-reaaa!
E… capitanul. Fluierand puternic pe puntea vasului, el da desteptarea pe Aurora si, inevitabil, in intreg oraselul. Mai repede decat ne-am astepta, incep sa se auda zgomote puternice pe vas. Se trantesc usile cabinelor, bocancii lovesc puternic lemnul podelelor si, in scurt timp, pe punte apare intreg echipajul: 57 de baietei voinici, rosii in obraji, imbracati in costume de marinari, cu tichiile frumos aranjate, cu funiile si instrumentele in mana, asteaptand primele comenzi ale capitanului.
– Buna dimineata, echipaj!
– Buna dimineata, capitane!
– Nu am auzit nimic! Mai taaa-reee!
– Buna dimineata, capitane!!
– Cine nu s-a trezit face o baie in mare imediat! Buna dimineata, echipaj!
– Buna dimineata, capitane!!! au raspuns, in sfarsit cu strigate puternice tinerii marinari, ducandu-si mana la frunte in semn de respect pentru capitan.
– Foarte bine! Bucatarul v-a pregatit jos un mic dejun pe cinste! Astazi vom parasi portul, dupa cum bine stiti, asa ca asteptam, de-a lungul zilei, ultimii vizitatori la bord! Mison, Frederic si Brian sunt aici?
– Prezent, capitane !
– Foarte bine! Voi ridicati steagul! Michelle, Damian si Francesco?
– La datorie, capitane!
– Bine! Voi veti intampina toti oaspetii care vor vizita vasul nostru astazi, pentru a-si lua la revedere de la echipaj! Sergio si Matteo vor lustrui puntea, iar voi trei, baieti, mergeti in cabina si pregatiti concertul!
– Sa traiti!
Dupa micul dejun, fiecare si-a luat in primire sarcinile. Aceasta zi trebuia sa iasa perfect, asa cum isi dorea capitanul.
Inainte de orele pranzului, au sosit primii vizitatori. Michelle, Damian si Francesco i-au intampinat plini de caldura si respect, asa cum le-a cerul capitanul. Clipele treceau pe nesimtite si tot mai multi oaspeti urcau pe vasul Aurora, pentru a-si lua la revedere de la tinerii marinari. In sfarsit, cand soarele stralucea la zenit, au aparut si domnisoarele din orasel, surorile baietilor de la bord. Ele au pregatit o surpriza echipajului.
Cand toata lumea s-a adunat pe punte, baieteii din orchestra au inceput sa cante. Atunci fetele, in rochii frumos colorate, cu palariile aranjate dichisit pe cap, au inceput sa danseze, batand din palme pe ritmul muzicii. Cunosteau toate dansurile de prin partea locului… Iar fiecare dans avea miscari indragite si de baieti. Astfel, sub privirile bucuroase ale tinerilor marinari si sub pavaza zambetului nostalgic al capitanului, pe fundalul batailor din palme, fetele, carora li s-au alaturat si alti vizitatori, au dansat timp de cateva ceasuri pe puntea Aurorei, inveselind atmosfera si oferind echipajului cel mai placut dar de adio.
Timpul a trecut prea repede… Curand s-a lasat seara. Marinarii au servit pe cei prezenti cu delicatesele pregatite de bucatarul-sef, iar apoi, oferindu-le un cantec de « la revedere », i-au imbratisat si s-au pregatit sa ridice ancora.
Ce calatorie lunga ii asteapta pe tinerii marinari… Noroc ca melodiile micului concert si miscarile vioaie ale fetelor imbujorate inca le mai lumineaza inimile!

Livia El-Shaikh

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *