Clara Vasilescu: Jurnalul Lunei

Clara Vasilescu: Jurnalul Lunei

 

Draga Jurnalule…

Ce zi ciudata am mai avut si eu! M-am trezit de dimineata si Omul de langa mine nu mai era. De Afara se auzeau niste sunete ciudate, care ma speriau, asa ca pur si simplu am ramas tolanita in culcus. Dupa o vreme m-am ridicat si… m-am intins din varful mustatilor pana in varful cozii mele negre. Ce bine este sa nu ai Responsabilitati si Treaba!

Oare de ce pleaca in fiecare zi de acasa Oamenii astia? Unde se duc? Se agita de dimineata, isi aleg blanuri diferite, se uita la ei insisi in Oglinda ca sa vada cum arata. Sunt o specie atat de bizara! Cine isi schimba blana si dimineata si seara? Sunt atat de multe lucruri ciudate legate de Oameni, nici nu stiu de unde sa incep…

Au un fel de cutie care sclipeste, in mijlocul sufrageriei. Si stau toata seara tolaniti in blanurile lor, uitandu-se la Emisiuni si Stiri. Nu inteleg ce este atat de interesant, eu as prefera sa privesc pasarile… Alt obicei ciudat al oamenilor este Baia. Intr-o zi am intrat in baie in timp ce un Om era acolo. Si ce surpriza am avut cand l-am vazut intr-o cutie dreptunghiulara, cu o chestie deasupra capului din care iesea apa! Mi s-a zbarlit blanita cand am vazut asa ceva. Cum pot sa stea si sa fie udati de apa?! Nu cred ca mamicile lor i-au invatat sa se spele asa…

In fine, dupa ce m-am intins, m-am dus in cealalta camera, la Puiul lor. Nu inteleg de ce inca il tin cu ei, Puiul pare a fi destul de mare. Pe Pui se pare ca o cheama Clara. Ea este sora mea mai mare cu care stau si lenevesc toata ziua. Sau, cel putin, asta am vrea noi doua sa facem. Cateodata, cand ne este somnul mai bun, Puiul se trezeste si scoate un fel de miorlait imbufnat. Omul ii spune ceva, pe un ton impunator, Puiul nu raspunde (sau daca raspunde, tot ce face este sa maraie) si apoi pleaca…

Se pare ca Oamenii au doua Zile in care se trezesc la ce ora vor ei. Si azi a fost una din acele zile. Dar Puiul dormea deja de prea multa vreme! Lenea e buna… pana la un punct. M-am urcat la ea in culcus si am mieunat, lipindu-mi capul de ea. La inceput nu s-a lasat imbunata, dar dupa cateva minute a inceput sa ma mangaie, dandu-mi de inteles ca s-a  trezit. A coborat si s-a uitat incrunatata la Fereastra. Se pare ca si ea auzea sunetele ciudate de Afara. A tras perdeaua si atunci am putut sa vad si eu ce se petrecea. Totul era alb si copacii se miscau dintr-o parte in alta, precum cozile unor pisici furioase. Puiul a zambit si a mers jos sa manance. Nu stiu daca tu stii, dragul meu Jurnal, dar Oamenii au un mod ciudat de a manca. Vaneaza si aduc prada in pungi cand vin de Afara. Apoi o pun intr-o cutie mare si alba, cu doua compartimente. Puiul mananca acelasi lucru in fiecare dimineata. Lapte (imi da si mie…) si niste bobite ciudate.

Oamenii se uitau la cutia sclipitoare cand am venit eu in sufragerie. Nu si-au dezlipit privirea de la ea ore intregi. Oare ei nu isi dau seama ca pot fi atacati in timpul asta?

Mereu incerc sa le atrag atentia, simt nevoia sa fiu mangaiata si alintata. Ei ma iau in brate si imi vorbesc, o limba pe care nu o stiu, dar suna duios, bland, iubitor… Stiu si eu un cuvant, acela este numele meu. Aud din cand in cand Puiul sau Oamenii strigand: Luna!. Eu miaun si merg tropaind spre ei. Iubesc Oamenii astia, iar pe Pui si mai mult, chiar daca… ne certam cateodata.

Azi nu au facut nimic special. Puiul a stat pe canapea cu un fel de chestie sclipitoare cu Butoane si un lucru pe care ei il numesc „Mouse”. Se pare ca Puiului chiar ii place sa apese butoanele ore intregi. Nu inteleg de ce, nu primeste nimic dupa ce termina. Eu as cere o recompensa. Cateodata, din chestia ciudata rasuna zgomote, iar Puiul le imita, se misca de colo-colo. Se pare ca ii place cum suna zgomotele.

Dupa ceva vreme, a venit Noaptea din nou. Vine in fiecare seara, si atunci este momentul cand Oamenii se duc la culcare. E placut sa stai la Fereastra si sa te uiti Afara. Sunt multe chestii miscatoare, imi atrag mereu atentia. Viata Oamenilor pare foarte complicata, nu cred ca as suporta sa duc o viata ca a lor…

Ar trebui sa ma culc si eu. Azi am incercat sa ma uit la cutia sclipitoare si sunt extenuata… Erau atat de multe culori si forme!

Dar Oamenii s-au dus in culcusurile lor, iar eu am ramas singura. Acum e timpul cand pot sa ating, sa miros, sa musc toate chestiile de care in mod normal n-am voie sa ma ating! Sunt atat de multe lucruri interesante… Oamenii au niste obiecte pe care le pun in picioare. Cel mai ciudat lucru este faptul ca ei merg numai pe doua picioare. Atunci de ce au atatea perechi de Pantofi?

Sunetele de afara au incetat, in sfarsit e liniste… O sa ma duc sa ma culc, ca sa visez ca sunt Afara si alerg dupa pasari. Abia astept ca Oamenii sa ma duca Afara, pentru ca ei o fac cateodata…

Chiar imi e somn si vreau la Pui in brate. O sa torc usurel, iar ea o sa zambeasca si o sa ma mangaie pana cand o sa adormim amandoua…

Clara Vasilescu, 13 ani

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *