Clara va recomanda… “Micul Print”

Clara va recomanda… “Micul Print”

Am citit „Micul Print”, cartea lui Antoine de Saint-Exupery,  cand inca eram mica. Si nu mi-am dat seama, la vremea aceea, de profunzimea cuvintelor din fata mea.  Mi se parea amuzant ca oamenii vad doar o palarie si eram impresionata de frumusetea expresiei „imblanzeste-ma”. Dar nu am inteles atunci complet mesajul si am ramas uimita de finalul brusc. Poate ca era din cauza fapului ca pana atunci citisem numai basme unde totul se termina intr-un singur fel: “au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

De-a lungul anilor, m-am intors din cand in cand (recunosc, cu sfiala) spre aceasta carte care reprezenta pentru mine un mare mister. Dar tot nu mi se pare ca am deslusit-o complet. Ceea ce e diferit de aceasta data este faptul nici nu sper (si nici nu vreau) sa o inteleg total. Intelegerea completa a unui anume „ceva” ar inseamna disecarea sursei misterului pana nu mai ramane nimic, doar impresia intelegerii. Asa stau lucrurile si in acest caz: intelegi doar daca secatuiesti cuvintele de puterea pe care le-a dat-o autorul. Asa cum spunea Sorin Dumitrescu (zis si Maestrul) la lansarea ultimei carti a lui Lucian Vasilescu („Tara mea, Viata mea, Dragostea mea – despre modesta mea ratare personala”, o carte pe care inca nu am puterea de a o comenta), intr-un moment tarziu si euforic: „Fiecare om simte cuvintele altfel, de aceea nu putem intelege un text de-adevaratelea, doar autorul stie de fapt ce inseamna cuvintele”. (Se vorbea despre Nichita Stanescu si modul sau expresiv si luptator de a scrie si de a recita).
Cat despre mine, eu cred ca, de fapt, cuvintele isi aleg oamenii si de aceea nu suna bine cand le spune cineva dar sunt fericite cand le rosteste un altul.

„Esti responsabil de trandafirul tau”, spune vulpea, la despartirea sa de Micul Print. Este  fascinant cu cata inocenta este pusa, de fapt, o marea responsabilitate pe umerii personajului. Mesajul este ca lucrurile simple, aparent lipsite de importanta, din viata noastra conteaza si nu ar trebui ca noi sa uitam sa ne bucuram de ele de-a lungul timpului. Nu mai sunt multi cei care se uita la cer doar ca sa absoarba si sa devina pentru cateva clipe unul si acelasi cu albastrul nesfarsit. Cine mai observa detaliile unei zile mohorate de toamna? Aceia sunt cei care inca nu au uitat, care sunt inca copii, explorand lumea. Micul Print este una dintre aceste fiinte, el ocoleste teoriile si legile facute de oameni, traind asa cum probabil ar fi frumos sa traim cu totii.

Clara Vasilescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *