Barcelona este orasul care te lasa fara cuvinte

Barcelona este orasul care te lasa fara cuvinte

Si totusi iata-ma scriind despre vizita mea in acest oras fermecator si surprinzator. Nu m-am putut abtine sa nu va impartasesc experienta aceasta minunata…

De cum pui piciorul pe taramul catalan poti simti mirosul nisipului fierbinte si al valurilor calde. Fiecare centimetru emana povestea orasului infaptuit de Hercule. Fiecare adiere calda iti sopteste un vers dintr-o melodie ce te invita la dans… Cuvintele melodioase si usor de inteles ale celor din jur te fac sa te simti bine primit in orasul unde totul are viata si unde strazile nu dorm niciodata…

La receptia hotelului am fot primiti cu zambetul pe buze. Camera era spatioasa, amenajata in stil clasic spaniol. Culori tari peste tot, dar care nu deranjau, ci doar te faceau sa te simti “viu”.

Va imaginati ca nu am stat prea mult in camera. Eram nerabdatoare sa descopar coltul mereu protejat de soare al Spaniei cu toate minunile lui.

Am luat metroul pentru a ajunge, pentru a vedea in sfarsit locul despre care am auzit atatea… Sagrada Familia, aflata inca in constructie din 1882, iti taie respiratia de cand ii zaresti turnurile prea inalte pentru a le cuprinde cu privirea. Peretii sculptati minutios, vitraliile pictate manual nu pot fi descrise in cuvinte. Ai putea petrece o viata admirand detaliile si incercand sa descifrezi secretele artei lui Antoni de Gaudi, dar turul nu dureaza decat o ora…

Sagrada Familia

 

Sagrada Familia

Poti incerca mancarea specifica la orice colt de drum, ceea ce, ca o adevarata turista, am si facut. Am ales o terasa mica cu vedere la Sagrada Familia, pe care inca nu o puteam lasa in urma. Dupa 15 minute faimoasa paella a ajuns in fata mea. Paella este o mancare traditional spaniola, facuta cu orez si pui, vita sau fructe de mare, la cuptor. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut, chiar daca nu sunt un fan al orezului.

 

Paella

 

A doua zi, dis de dimineata, iata-ma in autobuzul pentru turisti (cel cu care faci tururile clasice ale oraselor), cautandu-mi un loc la etaj, unde privelistea era mai buna. Locuri de vizitat sunt o multime in acest oras, dar timpul a fost problema, asa ca am preferat sa le admir de la distanta in drumul meu cu autobuzul.

Apoi am facut un tur al orasului dintre mare si munte cu telecabina. Trebuie sa faceti asta daca ajungeti in Barcelona! Privelistea te lasa fara cuvinte … Merita, chiar daca la coborare te simti putin ametit.

Masa de pranz am luat-o in centrul orasului, in locul meu favorit din orice oras: Hard Rock Café. Desi aflat in inima Barcelonei, este un loc retras, cu o atmosfera speciala. Mancare buna, muzica buna, oameni frumosi si chelneri prietenosi, care iti dau sfaturi bune despre ceea ce chiar trebuie sa faci in oras.

Cand spui Barcelona, nu poti sa nu te gandesti la fotbal. Printre impatimitii acestui sport ma numar si eu, asa ca seara m-a gasit pe Camp Nou, stadionul echipei locale FC Barcelona. Nu o sa va vina sa credeti daca va spun ca este un loc plin de emotie. Probabil din cauza  trofeelor si a fanilor. Un loc unde poti simti efortul urias pe care l-au depus toti cei ce au facut ca aceasta echipa sa insemne ceva.

Camp Nou

Ultima zi plina in oras am petrecut-o la cumparaturi, intr-un complex superb dintre Barcelona si La Roca. Magazinele erau in aer liber, in niste casute vechi inconjurate de flori si bancute. Cateva localuri isi faceau loc printre multele magazine. Un lucru bun, caci erau multe magazine de colindat iar pauza pe care am facut-o la Starbucks, alaturi de un sake de mango si o briosa de ciocolata, a fots binevenita. De cumparat am cumparat cate ceva,  dar nu am exagerat pentru ca intentionam sa nu imi dau bagajul la cala. Seara am ramasa in apropierea hotelului, la un local traditional, dar de data asta am dat paella pe un hamburger, gandindu-ma melancolica la avionul de a doua zi dimineata.

Si cum tot ce e frumos nu dureaza mai mult de trei zile, a venit si momentul plecarii. Am admirat pentru ultima data orasul, am tras cu ochiul pentru ultima data la balcoanele in care fluturau steaguri ale Spaniei si am respirat pentru ultima oara briza marii. Aveam un gand ascuns… sa ma intorc la Barcelona.

 Roxana Capris 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *