Azi desenam lumea… cu Marin Sorescu

Azi desenam lumea… cu Marin Sorescu

Lumea – format mic…

Dă-ne, Soare, zilnic papucul tău cald să putem ieşi pe asfalt. Că atunci când nu trec maşini noi desenăm pe el găini. Găini măiestre, ale căror ouă nu se şterg când plouă. Ba, din contră, din ele, clocite bine, ies copaci, veveriţe şi albine în fiecare zi, pe un kilometru de trotuar stricăm un kilogram de var.

Începem cu portrete de mâţe şi alte animale până ajungem la triunghiuri şi linii goale. Facem fel de fel de cercuri şi pătrăţele şi nu mai lăsăm nici o figură să intre in ele. Le păzim o zi-ntreagă ca nimeni să nu le-nţeleagă. În noi în fiecare sforăie netrezit un pictor foarte mare. Unul, nedescoperit până acum niciodată, ca o ciupercă nerăsărită şi nemâncată. Şi de-aia toată ziua, în genunchi, pe asfalt, lucrăm, pentru că vrem să-l lansăm. Dar de-o fi pictor sau ba, noi om desena şi aşa. Chiar dacă ursul nostru n-are decât o labă, se vede că e un urs de treabă.

Deşi suntem copii, operele noastre sunt pline de economii. Iată, pentru atâţia oameni desenaţi aici cu creta, vede acelaşi ochi de soare, care face naveta. Azi la mine, mâine la tine. Astăzi se uită cu el iepurele care mustăceşte fericit şi dă din urechi, mâine aceste frunze de stejar, perechi.

Noi ne căznim numai ca totul să fie frumos, pe sus şi pe jos. Dacă zboară pe cer doi porumbei şi-un cocor, punem mâna pe umbra lor. Aşa îi avem mereu lângă noi, cocorul şi porumbeii amândoi. Apoi, din când în când, mai luăm animale, păsări, şi din gând. Când zgâriem o figură nouă, nemaivăzută, cine ştie ce ciudat nagâţ sau nagâţă, parcă sugem din cea mai dulce ţâţă. Parcă muşcăm din visul de azi-noapte, cu dinţii noştri de lapte.

Ce, parcă n-am văzut cu ochii goi că desenaţi ditamai oameni mari şi voi? Faceţi toată ziua pe drum tot felul de gânduri din fum: o casă, un vapor care pluteşte pe un nor. Chiar mă întrebam eu câte-odată: unde s-or fi ducând toate aceste desene, nene? Aş vrea să pun mâna eu, unul, pe tot ce-a desenat cu fum omenirea, de când s-a inventat tutunul.

Aşadar, ne întrecem şi pe această cale: voi pictaţi cerul, noi pământul de la aer mai la vale. Noi ne jucăm foarte gravi, gândindu-ne că pământul e făcut pentru zugravi. Iată, un munte de var ne-a ajuns pentru toţi câmpii. Au mai rămas fără: păsări, cai şi stele, gardurile şi, pe alocuri, stâlpii. Mâine dimineaţă la ora şase trecem şi la case.

Marin Sorescu, Unde fugim de-acasa?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *