Vladimir Sontea: Aripi de zapada

Vladimir Sontea: Aripi de zapada

Mereu mi-am dorit sa zbor. Ma gandeam ca ar fi frumos sa plutesc deasupra norilor, sa simt briza mangaindu-ma usor pe varful nasului cand zbor deasupra marii, sa simt aerul rece cand zbor deasupra muntilor. Si sa ma relaxez zburand printre stele, seara.

Astazi a nins pentru prima data iarna asta. Mi-a venit o idee. Imi voi face aripi de zapada. Inchid ochii… Dintr-o data, aripile ma poarta deasupra orasului. Oamenii par niste furnici. Dar am un binoclu special si pot sa vad cine e vesel si cine e trist. Si stiu ca fulgii de zapada ii vor inveseli pe toti.

Iar eu voi astepta sa vina seara ca sa zbor pana la stele si sa fac dezordine prin Carul Mare si Carul Mic. Apoi, voi aduna stelele si le voi aseza in forma de “fata zambareata”… cu aripi de zapada.

Aripi care nu se topesc cand deschid ochii, sau cand vine primavara, sau cand ma apropii de soare si care nu ma lasa sa nu am incredere in mine.

Vladimir Sontea, 8 ani, Bucuresti

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *