Adrian Paunescu: Pictura de iarna

Adrian Paunescu: Pictura de iarna

 

Sînt pictori, în cer, care lasă/
Culorile lor să mai cadă/
Pe-aci, pe pămînt, pe acasă,/
Şi asta se cheamă zăpadă…

Sub bîrne albastre-celeste/
Lumina privirii tresare,/
Cînd strigătul nostru mai este/
Zidit într-o sfîntă ninsoare…

Mai vindem din fumul năpraznic/
Al zilnicei noastre redute/
Un bon de intrare la praznic/
Cînd ninge din stelele mute…

Ninsoarea e-aproape abstractă,/
Atîta-i de sfîntă şi mare,/
Că tronuri sub regi se cotractă/
În sinucigaşa ninsoare…

Dar, domnule pictor al iernii,/
Ce rar te arăţi de o vreme/
Şi noi te rugăm cu vecernii/
Şi noi îţi trimitem poeme…

Pe fiece fulg se citeşte/
Un chip de bărbat sau femeie/
Şi unele cad îngereşte/
Şi loc îşi găsesc în muzee…

Adrian Paunescu (1943-2010)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *