Academicianul Alexandru Surdu despre Dragobete

Academicianul Alexandru Surdu despre Dragobete

Dragostea mamei pentru copilasul ei, ca si a pasarilor pentru puii lor, era legata la romani de numele unei zeitati a iubirii, de Dragobete. Acesta (…) era fiul Dochiei, numita de regula Baba Dochia (…). Faptul ca Dochia era numita “baba” se datoreaza legaturii cu sfarsitul anului astronomic, plasat la 1 Martie, cand era sarbatoarea Sfintei Ev(dochia), de unde se crede ca a provenit numele “Dochia” (…).

(…) In povestea Babei Dochia, imaginata ca ciobanita, Dragobete este mentionat doar in treacat, ca fiul acestuia, care o insoteste uneori si se presupune ca o apara fata de ciobanii cu care are discutii si fata de zeul Marte (Martisor), personificarea lunii martie, numita si Germinar (…).

(…) Dragobete este(…) reprezentatul iubirii, al celei renascute la inceputul Primaverii. El insusi este Cap de Primavara, scapat prin jertfa celorlalte personaje, incepand cu Baba Dochia (…).

Dragobete este insasi personificarea iubirii, Fat-Frumosul din poveste, pe care il tot viseaza fetele in noptile lungi de iarna, cand sunt bantuite uneori de Zburatorul cel inselator si rau.

 

A sufletului romanesc cinstire, de Acad. Alexandru Surdu, ed. Renaissance

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *